Un rapsod pur şi arzător al desfacerii lumii din haos. (Gh. Grigurcu, Teritoriu
liric)
ORIZONTAL: 1) Fabuloasă, precum povestea de
vânătoare a unui prinţ din Levant, prezentă în poezia din titlu, scrisă sub
forma de alegorie în 1945 şi refăcută în 1950. 2) Perfecţiune desăvârşită, spre care aspiră prinţul,
la fel ca şi emirul lui Macedonski ― Poezia Mistreţul
cu colţi de argint face parte din volumul de balade …cu
compasul, apărut în 1966. 3) Din Eminescu: Abia al hainei
tale... de umăru-ţi se ţine / Şi sânii tăi s-au liberat de-a hainei crudă silă (Ghazel) ― Opoziţie, cum e între
atitudinea prinţului (urmărirea mistreţului cu colţi de argint) şi aceea a
servitorului (vânarea doar animalelor mici), determinată de două feluri de a
vedea lucrurile. 4) Ionel Teodoreanu ― Pseudonim al
poetului Octavian Goga ― Exclamaţia care impune tăcere (Î). 5) Personaj principal al operei, prinţul,
simbolizând artistul devotat propriului său ideal ― Stăpâne, ziceau servitorii cu
goarne, mistreţul acela nu vine pe-… 6) Confederaţia Mondială a Energiei ― Râu
în vestul Europei ― Din Oda I de Antioh
Cantemir: Plutind în
întuneric pe cale rătăcită, / Căci nu vă-ntoarceţi ochii spre cel ce este-n cer? / ... fără de
minte! Părerea amăgită. 7) Trăsătura de caracter, ce
determină o perseverenţă fanatică a eroului în căutarea vânatului dorit ― Strigătul broaştei.
8) Stăpâne, e luna lucind… copaci, / zicea
servitorul râzând cu dispreţ ―
Prinţul, în fruntea hăitaşilor, croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea, cânta… -un
flaut de os şi zicea. 9) Linxul ce râde cu ochi sclipitori ― Din Muşatin şi codrul de
Eminescu: Răsfirându-se pe…, / Unde râurile ies,
/ Şi pe vârfuri de păduri, / Mânăstiri cu-ntărituri ― Constantin Tănase. 10) Stăpâne, e apa jucând sub copaci, / zicea servitorul
privindu-l… ― Tudor Arghezi ― A lucra pământul. 11) Prinţul, după ce e rănit de mistreţ: Ce pasăre… stă-n lună şi
plânge? / Ce veştedă frunză mai bate mereu? ― Cel care
trăieşte o încercare grea, cum e prinţul, răpus de animalul vânat. 12)
Ştefan Tapalagă ― Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge? / Ce veştedă
frunză mă... mereu? ― Forme de relief deşertice în Nemulţumitul
de Dimitrie Anghel : Venea-nflorit de alge, de foi, şi scoici barbare, / Vuind urca pe...
enormul ocean.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
VERTICAL: 1) În ciuda scepticismului servitorului, eroul e tot mai
hotărât să-şi atingă scopul: Sub…, el dădea buruiana-ntr-o parte: -Priviţi, cum se-nvârte
făcându-ne semn ― Servitorul:
Stăpâne,
mistreţul cu colţi ca argintul, / chiar el te-a… grohăind sub copaci. 2) Tot
el: Mai bine s-…
vânatul cu coarne, / ori vulpile roşii, ori
iepurii mici ― Râs al servitorului,
care îl consideră pe pe stăpânul nebun, incapabil să se încadreze în
dimensiunile realităţii. 3) Marcă Sony de Internet Player
― Jurnalul literar al lui
G.Călinescu, în care, în 1939, debutează Ştefan Augustin Doinaş. 4) Tudor
Octavian ― În bloc! ― Octavian Neamţu ― Siglă pentru
Egyptian Gulf Bank. 5) Şi apa sclipea ca un colţ de
mistreţ. / Sub ulmi, el zărea risipite… ― Prefix
cu sens de vechime. 6) Din
finalul poeziei: Atunci asfinţi după creştere luna / şi cornul…, însă foarte puţin ― Prinţul mereu îşi îndeamnă oamenii: Priviţi… -şi află odihnă
şi loc / Mistreţul cu colţi de argint, din poveste: /
veniţi să-l lovim cu săgeata de foc ― Cal
Dicţionar: LIA, TIS, CME, RUR, NSZ, EGB, TTT.
Prof.
Nicolae Vicolov
solutia
LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATEȘtefan Augustin Doinaș (pseudonimul literar al lui Ștefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din județul Arad (interbelic), "într-o casă de oameni înstăriți" (este expresia folosită chiar de poet, într-o convorbire din 1998 cu publicistul Emil Șimăndan).
Împrejurarea, norocoasă în perioada dinainte de război, se va dovedi nefastă după instaurarea comunismului ("Pe vremea represiunii comuniste părinții mei au fost declarați chiaburi. În fond, erau proprietarii a 16 ha de pământ!").
Viitorul poet urmează școala primară în satul natal ("în satul meu se făcea o școală extrem de serioasă..."), iar apoi Liceul Moise Nicoară la Arad (care "avea un extraordinar director, pe Ascaniu Crișan, profesor de matematici").
Profesorul de română care îl cucerește pe tânărul venit de la țară este Alecu Constantinescu (tatăl dramaturgului Paul Everac).
Încă din liceu, Ștefan Augustin Doinaș citește poezie ( Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc, dar și Tudor Arghezi, Ion Barbu, Stephane Mallarmé, Paul Valéry) și critică de poezie ("mențiunile critice ale lui Perpessicius... ... alături de el, adevăratul meu dascăl de poezie a fost Vladimir Streinu").
În toamna anului 1941, absolventul de liceu pleacă la Sibiu - unde se refugiase Universitatea clujeană, după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicție maghiară - și se înscrie la Medicină, dar încă din primul an frecventează și cursurile de la Litere și Filosofie.
În anul 1944 se și transferă la această facultate, unde îi are ca profesori pe Lucian Blaga, la istoria culturii, pe Liviu Rusu, la estetică, pe D.D. Roșca, la istoria filosofiei și la filosofia generală. Activează în cadrul Cercului literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ion Dezideriu Sîrbu, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu ș.a.
În 1948 absolvă facultatea și se întoarce ca profesor în satul său natal; predă apoi româna la Hălmagiu și, în continuare, la Gurahonț, cheltuind în total cu profesoratul șapte ani (în această perioadă scrie o piesă de teatru, Brutus și fiii săi, un ciclu de sonete intitulat Sonetele mâniei etc.).
În 1955 renunță la învățământ și se stabilește la București, unde îi reîntâlnește pe unii dintre "cerchiști". Împreună cu ei își face iluzia că, după moartea lui Stalin și venirea la putere în URSS a lui Hrușciov, se va produce și în România un "dezgheț".
Trăiește din stilizări și reușește să publice și câte ceva din textele proprii, iar la 1 ian. 1956 se angajează ca redactor la revista Teatru, datorită intervenției lui Radu Stanca.
Arestat la 3 februarie 1957, este condamnat la un an de închisoare "pentru omisiune de denunț". ("...în redacția revistei Teatru - unde mă aflam cu I. D. Sîrbu - a venit Marcel Petrișor, tot un arădean, un originar de pe meleagurile arădene, care ne-a informat despre revoluția din Ungaria. Ne-a spus că, în cazul în care va fi și la noi manifestație, armata va fi de partea noastră, după care vom cere scoaterea limbii ruse din învățământ și așa mai departe... După trei zile Marcel Petrișor a fost arestat, iar eu am fost ridicat după trei luni. De ce? Marcel Petrișor a fost bătut cu ranga ca să spună cu cine a mai stat de vorbă în legătură cu revoluția din Ungaria, aflându-se astfel și despre mine! [...] Eu am fost condamnat la un an, cu circumstanțe atenuante, pentru omisiune de denunț.")
La 5 februarie 1958 este eliberat, iar la 8 aprilie 1958 se căsătorește cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în 1963 i se interzice să reintre în viața literară. Apoi, George Ivașcu îl angajează la revista Lumea.
Din 1969 începe să lucreze în redacția revistei Secolul XX (al cărei redactor-șef va deveni în 1992). A fost, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei Secolul XX, apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în Secolul 21. Publică numeroase cărți - de poezie, de critică literară - și traduce din mari scriitori ai lumii, remarcându-se printr-o înaltă ținută intelectuală și printr-o atitudine demnă în raport cu autoritățile. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.
În apropierea vârstei de 80 de ani, în 2000, debutează ca prozator, cu volumul T de la Trezor.
După 1989 devine membru al Academiei Române și senator (din partea Partidului Alianța Civică) în Parlamentul României. Face și publicistică politică, de pe o poziție anticomunistă intransigentă. A murit pe data de 25 mai 2002.
Imediat după moartea sa, soția sa, fostă prim balerină a Operei Române, Irinel Liciu, se sinucide. Cercetări recente efectuate de un grup de cercetători ai Consililui National de Studiere al Arhivelor Securitatii (CNSAS) indică faptul că în perioada detenției a devenit informator al Securității statului.A decedat la data de 25 mai 2002.
Debutul
A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câștigând apoi, cu volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet.
Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul Cartea mareelor, cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, Alfabet poetic, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală.
A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu Stanca) estetica baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre membrii de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul Viața în 1942.
Opera
omnia
Alte volume publicate: Omul cu compasul (1966), Seminția lui Laocoon (1967), Papyrus (1974). Abia în 1978 reușește să-și publice volumul Alfabet poetic. Mai publică Hesperia (1979) și Foamea de UNU (1987), înainte de anul de răscruce 1989. Interiorul unui poem și Psalmii sunt câteva dintre semnele poetice pe care ni le-a trimis în anii din urmă.
Ștefan Augustin Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general: Lampa lui Aladin (1970), Poezie și moda poetică (1972), Orfeu și tentația realului (1974), Lectura poeziei (1980). Cel mai cunoscut poem al său, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată în limba română este Mistrețul cu colți de argint.
A fost, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei Secolul XX, apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în Secolul 21. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.
Opera
Poezie
· Cartea mareelor, Buc., EPL, 1964
· Omul cu compasul, Buc., EPL, 1966
· Seminția lui Laokoon, Buc., Tin., 1966
· Ipostaze, Buc., Tin., 1967
· Alter ego, Buc., CR, 1970
· Ce mi s-a întâmplat cu
două cuvinte,
Buc., CR, 1972
· Papirus, Buc., CR, 1974
· Anotimpul discret, Buc., Em., 1975
· Hesperia, Buc., CR, 1979, Poeme, Buc., CR, 1983
· Vânătoare cu șoim, Buc., CR, 1985
· Interiorul unui poem, Buc., CR, 1990
· Arie și ecou, 1991
· Lamentații, 1993
· Aventurile lui Proteu, Buc., Hum., 1995
· Alexandru refuzind apa
Critică
literară și eseistică
· Lampa lui Diogene, BUC., EPL, 1970
· Poezie și modă poetică, Buc., Em., 1972
· Orfeu și tentația
realului, Buc.,
Em., 1974
· Lectura poeziei, Buc., CR, 1980
· Măștile adevărului
poetic, Buc.,
CR, 1992
· Poeți români, Buc., Em., 1999.
Literatură
pentru copii
· Povești cum altele
nu-s, Buc., IC,
1974
· Povestea celor zece
frați, Buc.,
IC, 1976.
Teatru
· Brutus și fiii săi, tragedie, 1996.
Proză
· T de la Trezor, proze, Buc., Ed. Fundația Culturală
"Secolul 21", 2000.
Antologii
· Versuri, Buc., Em., 1972,
· Versuri, Buc., Alb., col. "CMFP",
1973,
· Alfabet poetic, pref. de Aurel Martin, Buc., Min.,
col. "BPT", 1978,
· Locuiesc într-o inimă, Buc., Mil., 1978,
· Foamea de unu, Buc., Em., 1987,
· Născut în Utopia, pref. de Gheorghe Grigurcu, ilustr.
de Geta Brătescu, Buc., FCR, 1992, Poezii, Buc., Ed. Vitruviu, 1996.
A fost tradus în franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, macedoneană, sârbă, slovenă, bulgară, maghiară.
· Geboren in Utopia, ediție bilingvă româno-germană,
traducere Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1996, ISBN 398038716X
· Prezent și antologia
germană: Streiflicht, Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik,
ins Deutsche übertragen von Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, Kastellaun,
1994, ISBN 3-9803871-1-9
Traduceri
A tradus din marii poeți ai lumii, începând cu Faust de Goethe și continuând cu poemele lui Hölderlin, Stephan Mallarmé, Gotfried Benn și Paul Valéry. A mai tradus și din Giovanni Papini, Gerhart Hauptmann, Jorge Guillen, Ruben Dario, Gottfried Benn, Wolf Aichelburg, Martin Buber ș.a.
